Obsesii cotidiene: mâncarea şi dietele

De fiecare dată când apare vreun articol legat de alimentaţie, în care ni se explică un studiu făcut pe nu ştiu câţi subiecţi, din care reiese că nu ştiu care aliment provoacă cancer, suntem indignaţi, ne simţim de-a dreptul trădaţi. Şi, desigur, avem grijă să spunem tuturor despre noua noastră descoperire, fără a verifica ştirea din mai multe surse şi fără a avea cunoştiinţe în domeniu. Dacă ar fi să ne luăm după toate sfaturile nutriţioniştilor şi specialiştilor în alimentaţie, nu am mai mânca nimic. Laptele e contaminat. Roşiile au gust de portocale. Carnea e plastic. Şi lista poate continua.

Pe de altă parte, dietele sunt foarte la modă. Problema e că oamenii le pun în aplicare fără un control medical în prealabil. Nu puţine au fost cazurile în care, la sfârşitul dietei, s-au trezit că au ulcer, imunitatea făcută praf şi alte complicaţii severe. Nu poţi să te trezeşti într-o dimineaţă şi să zici: Gata, de azi o să ţin dieta X. NU! Du-te înainte la doctor, fă-ţi nişte analize, vezi ce carenţe ai în corp. În final, du-te la un nutriţionist cu analizele alea şi roagă-l să-ţi prescrie un regim alimentar personalizat care să te aducă pe linia de plutire. Nu degeaba se încurajează şi profilaxia. Poate că tu te simţi sănătos, dar simptomele unei boli pot apărea târziu, într-o fază avansată a acesteia. Mergi, măcar o dată pe an, şi fă-ţi nişte analize.

Ca o regulă de bun simţ, cred că secretul stă în “câte puţin din fiecare”. Orice exces poate duce la o intoxicaţie, sper că de asta suntem cu toţii conştienţi. Şi mai există un aspect, deşi nu e indicat să fie transformat în vreun principiu: câteodată chiar e nevoie să-i mai dai corpului câte o otravă curată, să-şi mai facă nişte anticorpi. Ce nu te omoară, te face mai puternic – vă amintiţi?

Cel mai tare mă enervează că s-a dezvoltat un soi de ipocrizie. Eu nu mânânc aia, nici aia… Parcă uităm de unde am plecat. De fiecare dată când mă întâlnesc cu astfel de atitudini, îmi vine să întreb, dacă-mi permiteţi o mică exagerare: Auzi, dar tu, când erai mic/ă, nu te duceai la bunici? Şi bunicii tăi nu creşteau vaci? Şi nu te chemau în grajduri, în miros de bălegar şi fân, să îţi dea să bei lapte de vacă proaspăt muls, crud? Aşa, vezi. Ş-ai murit din cauza aia? NU. Totuşi, a nu se înţelege că nimeni nu-ţi spune să mănânci de pe jos, dar nici nu poţi să te strâmbi la orice fel de mâncare ţi se pune în faţă.

În concluzie, cred că cel mai important e să înţelegem că un corp nu e identic cu altul. Un aliment care mie îmi face bine, s-ar putea să-ţi dăuneze ţie. Şi v-aş ruga să luaţi în serios sfatul cu analizele, mai ales când decideţi că ar fi cazul să urmaţi vreo dietă cu nume dubios.

P.S. Aşa cum mă deranjează nutriţioniştii care prescriu cuiva un regim după ureche, la fel de tare mă enervează şi ginecologii care prescriu anticoncepţionale fără să vadă o analiză a sângelui pacientei. Dar asta e deja o altă poveste…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *