Oameni de succes

Iar scriu cu ditamai ranjetu’ pe mecla… Frate am ajuns la concluzia ca facebook-ul e genial, e cea mai buna metoda prin care un cretin poate realiza ca este intradevar un cretin desavarsit. Ce face facebook-ul in sensul asta? Iti ia grupul de prieteni si-i fute o barda despicandu-l in doua, grupul cretinilor care au frecat-o o viata si grupul tampitilor care au pus mana pe-o carte sau care, neavand valente scolare desavarsite, au reusit, prin munca, sa realizeze ceva in viata. De ce le spun tampiti? Pai cam asa erau vazuti adolescentii care constientizau mult mai devreme ca viata nu-i va intampina cu bratele deschise…

Si ce-are de-a face facebook-ul cu asta? Pozele frate fac diferenta… In timp ce tampitii, ajunsi la un oarecare succes profesional, posteaza fotografii incantatoare din vacante exclusiviste, excursii de vis, locuri si evenimente celebre, ceilalti, cretinii, isi etaleaza un gratar cu mici stropit peste masura cu zeama de hamei si malt… Stiu, imi veti spune ca asta e nivelul si ca ei sunt fericiti cand incing gratarul in spatele blocului la fel ca tampitii care pleaca la Cancun sau Zanzibar, dar nu e asa, sunt tristi, invidiosi si depresivi. Si da, exista dreptate la un moment dat, exista o balanta…

Nu, nu sunt inca implinit profesional, dar ma zbat pentru asta si incerc sa devin cat mai bun generand astfel progres, dar ma bucur sa vad ca o parte din prietenii si colegii mei au reusit si vreau sa ii felicit. Pentru ceilalti, n-am nimic, sper doar sa vi se ia dreptul de a vota si sa va ajute Dumnezeu sa va cumparati un gratar mai mare…