Nu poţi intra în teren nepregătit

În foarte multe meciuri de fotbal jucate cu persoane pe care nu le cunşteam sau cu o “importanţă” morală mai mare erau momente în care îmi ziceam: “nu vreau să primesc mingea asta”. Apoi făceam semn coechipierului să o trimită la altcineva. De ce? Pentru că eram neliniştit, credeam că o să o pierd şi nu o să fac nimic cu ea. Asta înseamnă a intra în teren nepregătit. Dacă primeam mingea atunci, bineînţeles că se întâmpla ceea ce nu voiam.

În schimb, de fiecare dată când aşteptam entuziasmat o pasă, având în gând faptul că “o să fac o figură frumoasă” nu greşeam. Iar dacă greşeam, sentimentul era de multe ori mai plăcut decât atunci când primeam o minge în momente de nelinişte sau, mai rău, nu o primeam deloc şi priveam la joc, ca şi când nu aş face parte din el.

Cristiano Ronaldo, Kaka, Ronaldinho, Beckham şi mulţi aţi fotbalişti importanţi nu s-au făcut cunoscuţi rugându-se să nu primească mingea într-un moment decisiv. Şi-au dorit din tot sufletul să o primească şi să facă ceea ce ştiu ei mai bine: să joace, să alerge, să cadă, să dea mai departe, să înscrie!

Dacă stai pe bancă, acolo rămâi. Nu o să vină nici Lucescu şi nici Pep Guardiola şi o să îţi spună, fără să te vadă vreodată jucând sau ieşind în evidenţă prin activitate: “Simt că tu eşti un fotbalist bun. Te vreau în echipa mea”.

Toţi suntem făcuţi să învingem! Dacă nu mă credeţi, uitaţi două vorbe date de nişte persoane celebre, persoane de valoare, ce îmi vin acum în minte: “Dumnezeu nu dă cu zarurile, iar cel ce renunţă nu şi-a dat seama cât de aproape a fost de succes”. Aţi fi surprinşi să vedeţi cât de genial a fost Einstein, iar când spun asta nu mă refer la cât de bun a fost la fizică 🙂

Ah, încă ceva: decât pesimist şi să ai dreptate, mai bine optimist şi să n-ai dreptate!