Bai nene m-a incalecat o lene de ma doare. Nu, nu e vorba de lenea aia clasica, aia de-ti vine sa maruntesti menta cu gandul de a-ti confectiona un pachet de mentosane, adica s-o freci stand pur si simplu degeaba, lenea aia de weekend. Nu vorbesc nici de lenea aia care te cuprinde la serviciu de-ti vine s-o ciocanesti in varf toata ziua mintindu-te ca faci treaba. Astazi am descoperit o noua lene, lenea blogosferica…
Mi-e lene sa scriu, mi-e lene sa citesc, mi-e lene sa comentez, mi-e lene sa ma gandesc la tot felul de prostii, mi-e lene sa apreciez, mi-e lene sa fac bascalie si sa discreditez, mi-e lene sa ma bucur, mi-e lene de orice inseamna online…
E ciudat, nu m-am simtit niciodata o putoare blogosferica, dar de data asta lovesc tastele cu rapiditatea cu care inainteaza vitezomanul melc.
Si totusi, stand asa in putoarea care m-a cuprins am gasit pe net ca Robert A. Heinlein, un scriitor american de literatura stintiifico-fantastica, spunea ca „progresul nu este realizat de catre cei care se scoala devreme. Este realizat de oameni lenesi care cauta cai mai usoare pentru a realiza ceva.” In momentul imediat urmator mi-am amintit proverbul romanesc
Cine se trezeste de dimineata departe ajunge.
Acum stau si ma gandesc, lenevind, cine o avea dreptate? Americanu’ sau romanu’?