Job si nu job

M-am angajat, acu o luna, si a tinut … pana azi! Azi am zis ca gata, nu e de mine. Mi-am luat ramas bun de la colegi, nu de la toti, si imi pare rau ca nu am apucat sa imi iau de la toti. Dar poate o sa mai trec pe-acolo. Nu sunt ei de vina ca nu mai vreau sa lucrez acolo, nici seful meu. Asa simt eu ca e mai bine pentru mine. Jos palaria in fata tuturor de-acolo, pentru ca sunt niste oameni foarte de treaba si pot spune asta chiar daca am stat cu ei doar o luna.

In special as vrea sa o amintesc pe colega Enci, cu care am petrecut destul de mult timp, si care era cam pe aceeasi lungime de unda cu mine 🙂 Ieseam cu ea la tigara, la povesti si la prosteli. Am ras, am vorbit serios, nu am vorbit deloc si invers. Sper ca o sa accepte in viitor daca o sa vreau sa ies cu ea la o cafea / bere / poveste .
Bun, de ce nu mi-a placut? Motivul principal ar fi ca m-a plictisit ce trebuia sa fac. Sa caut, sa sun, sa trimit mailuri si sa ma duc sa ma intalnesc cu cei care erau interesati de ceva colaborare. A fost ok prima, a doua saptamana, insa nu si dupa aceea. Poate sunt eu prea fitos, insa daca simt ca ceva nu imi place sau ma plictiseste, ii zic la revedere si am plecat. Mi se pare monoton si nu foarte de viitor … dar poate unii ar zice ” ce stie asta, defapt? nimic ”
Infine, nu ma intereseaza ce cred altii despre decizia mea, in fond, e viata mea, viitorul meu si nu o sa imi zica altii ce sa fac cu el.
In concluzie: nu mai vreau sa fiu angajat! Si am si o optiune care ma va duce la succes fara sa fiu nevoit sa fac acelasi lucru 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, 40 de ani 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *