Când nu avem nimic de pierdut, devenim curajoşi. Suntem speriaţi doar atunci când mai există ceva de care să ne agăţăm, nu mai avem puncte de suspensie care să ne ţină pe linia de plutire. Un singur lucru este cert, că nimic nu este sigur, şi că nu există nimic mai nefericit şi mai arogant decât omul. O femeie îndrăgostită şi rănită în orgoliu, este mai periculoasă decât un animal turbat. Un bărbat jignit peste măsură o să răspundă într-un mod drastic şi nu o să ierte greşeala niciodată.
Fiecare dintre noi avem o zonă de comfort. Relaţiile pe care le avem, oamenii pe care îi cunoştem zi de zi, modul de a pune problema, modul de relaţionare, toate acestea ne aduc pas cu pas mai aproape de acea persoana care trebuie să fim în această viaţă. Dacă relaţiile noastre reprezintă de fapt imaginea proiectată într-un spaţiu larg, modul de a relaţiona cu cei apropiaţi, reprezintă imaginea noastră doar în faţa noastră, însă privită prin ochii unui trecător. Unii oameni întră în viaţa noastră pentru o zi, alţii pentru o lună, însă unii ne rămân alături o viaţă întreagă. Ei sunt aceia care ne iubesc aşa cum suntem noi. Tot ei sunt aceia care preferă să vadă defectele noastre, dar să ne ajute să trecem peste ele, să ne întărească credinţa în mai bine.