Îmi bag picioru’! Eu nu mai scriu!

Într-o dimineață de toamnă, proaspeții elevi de clasa I scriau de zor la ora de matematică. Învățătoarea se plimba printre bănci, verificându-i dacă scriu bine, dacă știu să facă în mod corect semnul ”cruciuliță” (semnul ”plus/+”), dacă scriu cu mâna dreaptă, etc.

Ș-apoi, dintr-odată, liniștea amorțită fusese întreruptă de o voce de copil somnoros:

Îmi bag picioru’! Eu nu mai scriu!

Doamna învățătoare a rămas înmărmurită, iar ceilalți elevi s-au oprit și ei din scris, așteptându-i reacția. Drept este că, după trei săptămâni de școală, copilul resimțea diferența dintre grădiniță și școală. Avea în el o oboseală și refuza vădit să muncească într-un alt sistem, diferit de programul de la grădiniță.

Filip, repetă-mi te rog ce ai zis mai devreme, zise doamna învățătoare, vizibil indignată.

Eu nu mai scriu! zise băiatul.

Și înainte de asta?

Că-mi bag picioru’! Și fratele meu zice așa (care este în clasa a II-a)!

Bine, Filip. Azi sau mâine o să vorbesc cu mama ta.

***

În ultima pauză din aceeași zi, Filip se apropie timid de catedră:

Doamna, cât mai avem de stat la școală?

O oră, Filip, îi răspunse învățătoarea.

Eu azi cred că o să mă duc cu fratele meu acasă, spuse elevul, puțin agitat.

Filip, nu are importanță asta, eu oricum o să vorbesc cu mama ta. Vreau să știu ce înseamnă pentru tine expresia ” îmi bag picioru’ “. Eu știu ce înseamnă, dar sunt curiosă ce înțelegi tu prin asta.

Băiatul își dăduse ochii peste cap, ca un adult, de-ți venea să râzi de cât era de amuzant.

***

A doua zi de dimineață, Filip intrase în clasă însoțit de mama lui. Învățătoarea îl privi – băiatul era negru la față și foarte stresat. S-a apropiat de mama lui, iar Filip nu se mișcă din loc, să nu-i scape nimic din ce aveau să povestească cele două femei. Până la urmă, învățătoarea nu-i spusese nimic mamei despre incidentul petrecut în clasă.

Mai târziu, doamna învățătoare a vorbit cu Filip:

Ai văzut că eu nu i-am spus nimic mamei tale, da?

Da, doamnă!

Filip, noi aici avem o regulă:  NU PÂRÂM! Îmi promiți că o să vorbești frumos și că nu vei mai deranja colegii din clasă de acum înainte?

Da, doamna, promit! spuse băiatul, plecându-și capul ca un om în toată firea, care-și recunoaște vina…

Pentru clasele I, primele săptămâni de școală sunt cele mai grele, atât pentru copii, cât și pentru dascăli.

P.S. Poveste reală via doamna învățătoare aka mama mea. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *