Incercati cat mai mult sa va feriti de spitale: v-o spun din pe propria experienta. Nu-mi vine sa cred cata neseriozitate ofera spitalele, in special doctorii. Sa va explic care e treaba. Dupa cum stiti, mi-am fracturat mana la fotbal intr-un meci din campionat. Am fost la “Spitalul de Urgente” unde mi s-a spus ca nu-mi poate face nimic si m-a trimis la “Spitalul de copii – Sf. Maria”, fiind singurul din toata Moldova care se ocupa de copii. Ma duc, astept 10 minute, vine si mama, mai astept inca 10 minute si ma ia la intrebari o domnisoara de la spital. Se stramba putin, eu ma sperii (mi-am dat seama ca era ceva grav la incheietura) si imi spune ca ma interneaza. Intreaba o doamna: “Sa-i dam un algocalmin?”, la care cealalta raspunde sictirita “E hai algocalmin? Nu-i da!”. Imi da un tifon la mana, care nu cred ca m-a ajutat cu ceva si ma pune sa astept.
Merg dupa inca cateva zeci de minute la o radiografie (unde proasta aia era sa o comita urat de tot), iar apoi mi s-a pus o atela, dupa care ma trimite in salon. Eram speriat din cauza ca o asistenta ii spune mamei: “Da … o sa adoarma si o sa se trezeasca cu gips”. Eu nici nu stiam cum se pune un gips sau ce trebuie facut si imi spun in gandul meu: “Ba da astia is nebuni, trebuie sa ma culc iar cat dorm astia imi pun gipsul? Pai daca ma scol? Da mai dorm eu?”. Dupa mi-a spus mama ca imi face o anestezie si nici nu am sa simt. Usor de spus, nu? Ma duce mai pe seara intr-o sala, imi face o injectie iar dupa nici 5 minute adorm. Ma trezesc pe targa, il intreb pe tipul din fata mea cum il cheama iar dupa adorm din nou. Dupa o noapte extrem de urata in spital, vad ca degetele imi sunt umflate. Vorbesc cu o asistenta, ma duce sa-mi taie tifonul, ma intreaba frumos de mai multe ori daca vreau un calmant, ii raspund negativ, dupa care ma trimite in salon. Prima concluzie: doctorita mi-a strans prea tare gipsul, iar pentru asta trebuie sa mai sufar putin.
Aflu dupa aceea ca osul mi s-a deplasat din nou, cand asistenta mi-a largit gipsul. Astept o zi si nu imi face nimic. Intre timp, ma enerveaza si celelalte asistente care se pregatesc cu doua ore inainte de a veni “vizita” (cica la vizita trebuie sa vorbim cu doctorii care sunt in garda daca ne doare ceva, dar rahat ca aia nici nu te baga in seama, in fine): “Hai, gata, ramaneti in saloane. / Ia hai, mama aranjeaza patul la baiat. / Da-te jos ca trebuie sa fac curat. / Urca-te in pat ca trebuie sa curat pe jos. / Vai da tu ai 3 perne si altii n-au niciuna?”. Adica daca eu fac pe mine trebuie sa stau in salon ca peste doua ore vine vizita? Adica eu trebuie sa ma dau jos doar ca tu sa-mi spui apoi sa ma urc inapoi pe pat? Adica eu trebuie sa stau pe o panarama de burete care sta in jos si sa ma doara capul? Adica eu trebuie sa tin mana in sus, langa burete, iar tu imi spui de ce am 3 perne? Chiar este cineva fara perna? Nu prea cred, dar defapt la cata nesimtire e aici, s-ar putea sa ai dreptate. A doua concluzie: E vai de capul asistentelor si infirmierelor.
Am vorbit cu doctorita, care mi-a spus ca ea va pleca din localitate timp de o zi si o sa ma ia alt doctor, iar daca nu, cand se va intoarce imi va schimba ea ghipsul. Mai trece o zi fara sa mi se faca ceva. Doctorul ma preia si imi spune sa merg sus sa-mi schimbe ghipsul. Ma trezesc din nou speriat, cu o masca pe fata, intr-o sala de care nici nu stiam cu o durere ingrozitoare de mana. Imi face o asistenta un calmant, iar cand ma uit la mana: “Aoleu, da de ce e in pozitia asta?”. Debea acuma incepe “spectacolul”. Am stat 3 zile in salon, fara sa treaca doctorul pe la mine, fara sa ma intrebe vreo asistenta cum ma simt – traind o experienta deloc frumoasa.
Nu mi-a venit sa cred cat de handicapata era o asistenta: a venit la un baiat din salon, ia infipt acul cu seringa in mana (nu avea venula), iar apoi a apasat fara sa se opreasca pe seringa. Va dati seama cat a suferit respectivul baiat? Cand ti se face o injectie, asistenta trebuie sa se opreasca putin, deoarece pe pacient il doare. Doamne ma fereste! A treia concluzie: Trebuie sa scap cat mai rapid de aici!
A venit un nou baiat la noi in salon, care avea probleme cu spatele: il durea extrem de tare coloana. Timp de vreo 3-4 zile nu i s-a facut nimic: doar i s-a luat sange. Am aflat apoi ca tipul nu a mai suportat si a fugit din spital. Cum pana mea sa vii la spital cu o durere ingrozitoare, iar nimeni sa nu se uite la tine? Nesimtire totala!!!
Am stat cu mama ore intregi sa-l cautam pe doctor. Intr-un final mi-a dat drumul acasa, ducandu-ma in graba la scoala pentru a vedea finala campionatului. Nu am reusit sa scriu absolut toate faptele de nesimtire traite in spital, deoarece credeti-ma, erau extrem de multe.
Intr-un articol viitor, va voi spune si ce a urmat, dupa ce m-am dus sa mi se schimbe ghipsul. Concluzia dupa aproape o saptamana de spital: Niciodata sa nu ma mai intorc aici!