Distrusi din noua generatie

Stiu ca blogul meu a ajuns sa fie citit chiar si de unii profesori, insa asta nu ma va impiedica sa fiu sincer, deoarece nimic nu ma poate face sa scriu despre ce vreau eu si cum vreau eu, pentru ca altfel nu m-as simti “liber”, iar fara aceasta libertate nu ar exista farmec. Timp de aproape 4 ani de zile de cand sunt la liceul actual am dat peste 5 tipuri de colegi: 1 – colegi de treaba, 2 – colegi tocilari care neaga acest lucru si incearca sa para smecheri, 3 – colegi care stau intr-un colt al lor si nu incearca sa para intr-un anumit fel (pe care sincer ii apreciez intr-un fel sau altul), 4 – colegi care sunt dusi de-a binelea si incearca sa para smecheri(acestia cred ca se pot baza pe toti, cand de fapt e cu totul altfel) si nu in ultimul rand, 5 – colegi cu seriozitate personala 0% si maturitate 1%. Din aceste 5 categorii, a doua si a patra sunt cele mai enervante, in timp ce ultima categoria pare usor de ignorat.

Cu toate acestea, cei din a patra categorie in unele situatii chiar sunt cu capul pe umeri si iti dau o mana de ajutor. Ramane a doua categoria, care practic este cea mai enervanta. Nu o sa dau nume si exemple concrete pentru ca nu are sens. Pentru cititorii ce traiau vremurile mele acum poate chiar 10-20 ani, probabil situatia statea altfel pe atunci, insa daca e sa ne uitam la anii ‘80-’90, apoi la 2008, se observa o diferenta majora. Am decis sa ii numesc pe acesti tipi de copii distrusi ai generatiei. Pentru copii de genul (nu sunt doar baieti, ci si fete, stati linistiti) cand e vorba de un test, ei trebuie sa stie tot, daca se incurca sa ia o informatie de la altcineva, dar daca vine vorba sa ajute pe cel din fata, spun ca “nu stiu“. Este asa de enervant sa auzi aceste doua cuvinte… nici nu va puteti inchipui. Gen: “Ti-ai facut tema la civica? Nu”. Frate, dar spune-mi ca nu vrei sa mi-o dai, nu spune minciuni aiurea. Chiar e mult prea… inexplicabil.

Da, stiu ca nu m-am putut abtine, insa trebuie sa dau un exemplu pentru a ma intelege mai bine: Am avut test la geografie saptamana asta si am stat peste 2 ore sa imi invat in seara de dinainte. Probabil iau un 8 sau un 9, am vrut sa vad daca ma descurc, deoarece in decembrie am teza, dar asta nu e important. Cea mai penibila faza a fost dupa test, cand am multumit fara rost unei colege pentru ca nu mi-a zis nimic, iar raspunsul ei a fost: “Da ce, eu am stat ieri toata ziua sa imi invat si vrei sa iti zic tie care nu stii nimic?” Gen: ea sa ia 9 si eu sa iau 10 – adica cum e posibil asa ceva? Dupa sta doua saptamani sa se oftice. Ce replica mai poti avea la astfel de idiotenii scoase?

Acest tip de elevi (distrusi) nu reprezinta decat un nimic pentru mine si niciodata nu am sa ii inteleg, intotdeauna as fi sincer cu ei, deoarece simt nevoia sa le-o spun verde in fata, chiar daca adevarul doare. Pun pariu ca toti cei care au citit acest articol si se simt cu musca pe caciula o sa isi dea cu parerea aiurea (apoi cand o sa vada comentariul sters o sa faca spume la gura), iar daca ma cunosc, maine o sa imi zica ca blogul meu este de 2 lei sau o sa incerce sa o dea pe ocolite.