Bună seara şi bine v-am regăsit! O pauză lungă, care va ţine până la finalul lui mai, cauza principală fiind tezele unice. Să trecem direct la treabă:
M-am plictisit să văd şi să aud zilnic expresii banalizate, fără niciun rost, puse doar ca să înfrumuseţeze imaginea. De fapt nu o înfrumuseţează, deoarece când dau de ele mi se face greaţă. Pe bune, spunând totul în faţă, fără niciun fel de reţinere, când o să vorbim şi noi?
Când nu o să mai găsesc ştiri şi reportaje fără cuvinte şi cifre ameţitoare de nu îţi vine să crezi, făcute doar pentru audienţă? Sincer să fiu, nu îmi mai vine să citesc ştiri, iar aici nu mă refer la cele care au în prim-plan numai lighioane, deoarece alea de mult le-am lăsat la o parte. Mă refer mai ales la reportajele care scot doar extraordinarul afară, detaliile importante fiind aburite, făcându-te să îţi creezi o imagine total greşită despre un anumit lucru.
Vreau să vorbim pe bune, dar mai ales, sincer, fără nicio obligaţie. Nu aţi înţeles la ce m-am referit? Staţi 10 minute pe un post de televizune de ştiri sau încercaţi să citiţi un articol de pe un site al acelei televiziuni. Niciodată un meci de fotbal din România nu va fi strălucitor, ci doar frumos, atât! Hagi nu e un mare antrenor, el a fost un mare jucător şi atât! Nimeni nu a făcut pe el de frică din cauza cutremurul de acum câteva zile, amintindu-şi de dezastrul din ‘77. E nevoie să reluăm ce s-a întâmplat atunci de fiecare dată când are loc ceva în Vrancea? O să ne lăudam tot timpul cu măreţii scriitori ce au muri? 80% din cei care vorbesc despre ei din ce în ce mai des nici nu le-au citit operele.
Şi nu e vorba doar de televiziune. Sunt momente în care şi eu nu vorbesc pe bune, iar atunci chiar am o reţinere, dar nu pot să mă abţin, fiindcă adevărul e cel mai greu lucru de suportat pentru cei din jur. Vreau să văd că se vorbeşte pe faţă, deoarece ştiu că sub cuvintele forţate se ascund vorbe ce nu m-ar deranja să le aud, deloc!