Basketball time

Bănuiesc că ştiţi ce legătură am avut cu fotbalul, deoarece am scris destule articole pe această temă. Anul acesta am lăsat-o mai moale, chiar mai mult ca niciodată. În schimb am început să joc baschet, un sport despre care mi-am schimbat viziunea, asta şi pentru că mingea maro a început să intre mult mai des în mâinile mele. Din păcate, înălţimea mea îmi oferă câteva dezavantaje, însă cine ştie, poate se mai gândesc hormonii de creştere să-şi intre serios în rol. Odată cu practicarea acestui sport mi-am dat seama că fotbalul e mult mai lejer. Dacă la fotbal când mă dor picioarele o dau cu rolul de apărător, atunci aici nu pot să stai mai mult de 30 secunde pe loc. Stau şi mă gândesc cum mai e la tenis, când eşti tu singur.

Până una alta, ca o concluzie, pot spune că începe să-mi placă baschetul. Sînt începător, mă pot asemăna cu un tip ce dă cu stângul în dreptul la fotbal, însă dintotdeauna mi-a plăcut să am cât mai mult mingea, să trec, să mă întorc, să sar, sa învăţ mereu chestii noi, deci nu mă las bătut de adversar. Mai degrabă mor de ciudă când în echipă cu mine am o “vedetă”, decât atunci e în echipa oponentă.

Cam atât. Mă pregătesc să plec la Facultatea de Sport. Motivul îl ştiţi. Chiar, voi jucaţi baschet?