E campanie electorala… Bucurie maxima… Mancam si bem fara sa platim… E perioada in care mocaciunea reguleaza prostia si-o lasa cu burta la gura.
O campanie electorala ideala, asa cum e descrisa in manualul de imbarligare a talambienilor, e cea in care zeii nostri, alesi sau cu ganduri de inzeire se scoboara pe Pamant din lumea lor si interactioneaza cu noi, muritorii. Asadar, prealuminatul candidat vine sa-mi spuna ca el va face si va drege precum ala de la Iasi care, intr-un moment de sinceritate, promite ca va fura mai putin ca ei….
Bun! Ce nu-nteleg eu!? Ce standardele de selectie a sustinatorilor din caravana electorala au iubitii nostri candidati? Adica, pana mea, n-alegi si tu pe cineva care te poate ajuta macar prin infatisare daca nu stapaneste prea bine arta de a gongani?! Inteleg, n-ai putut aduce o personalitate care sa te sustina pe strada impartind fluturasi si mai stiu eu ce pungi de pana-n 10 RON, da’ macar, in lipsa de somitati locale, un sustinator cu cel putin jumate din dinti in gura gaseai sau macar cu toti ochii… Gaseai si tu o domnisoara construita exclusiv din craci care sa-mi spuna… bine, fara sa-mi spuna… sa-mi dea un pliant.
Ma uit in fiecare zi la corturile astea electorale… Ba nene, zici ca sunt adunati dupa garla si participanti la concursul sovietic “The ugliest man in the world”. De intelect n-am ce sa va spun ca nu m-am apropiat de corturi de frica sa nu ma manance fiarele…