Greu incepe saptamana asta pentru mine… Ieri n-am scris, mi se-ntampla foarte rar, dar dupa weekend-ul pe care l-am avut lenevind asemeni unei tute altoite in jigodie nu puteam sa scriu nici sub amenintarea cu arma a talibanilor in vreo camera carpetata cu rapirea din serai… Si ca tot veni vorba de lene, de jigodeala, azi vom discuta despre copii cocolositi.
Vad ca din ce in ce mai multi parinti isi ocrotesc puii pana la varste la care acestia se impuiaza la randul lor. Protectia asta excesiva transforma puiul cu oarecare abilitati dobandite in scolile absolvite in “lepra” a societatii sau, ca sa ramanem in domeniul avicol, in pui de Gostat, slab, pipernicit social, rasfatat, cu apucaturi grosolane, introvertit si necomunicativ, neancorat in realitate si automat vulnerabil in societate. Da, oameni buni, in asta se poate transforma premiantu’ lu’ mama daca nu e incurajat sa treaca la nivelul urmator adica sa puna mana sa munceasca…
Din ce in ce mai multi copii sunt tinuti acasa, in “puf”, de catre parinti care, in lipsa de argumente plauzibile dau vina pe societate, pe nemernicia politicienilor care “fura” si pe cruzimea cu care ii intampina viata pe puisorii lor. Asa ajung copii la 23-24 de ani sa ingroase randurile somerilor din Romania, nu pe motiv de lipsa a locurilor de munca, ci pur si simplu din placerea de a confectiona carlionti din parul pubian in fata unui calculator vesnic deschis si care nu stie sa faca altceva decat sa deschida aplicatii pe facebook.
Imi amintesc de primii banuti pe care i-am facut singur la varsta de 11 ani spaland parbrize la o benzinarie, apoi imi amintesc de vacantele in care munceam ca necalificat la o firma care se ocupa de curatenie industriala…Cu ani in urma munca prestata de mine era facuta cu puscariasi pentru ca era o munca grea si mai ales periculoasa, dar eu munceam razand, glumind, aveam satisfactia implinirii si banului castigat cu forte proprii. Nu mi-a fost rusine niciodata sa muncesc pentru ca munca nu te umileste, te innobileaza…