Există oameni care îţi schimbă viaţa. Oameni extraordinari, care intră în viaţa ta când nu îi aştepâţi şi chiar şi după ce au plecat, rămân acolo. Te trezeşti, când e mai greu, încurajându-te cu cuvinte care nu sunt ale tale.
Le simţi prezenţa când ai pofta să râzi, că eşti fericit… Te marchează zi de zi… implacabil, fin şi puternic în acelaşi timp. Sunt oameni-oameni. Sunt „cei mai prieteni dintre oameni”, sunt modele.
Cineva zicea de o noapte în care s-a nascut o preitenie. O… multe nopţi d-astea mai sunt! Pe unul dintre ăştia îl citiţi uneori pe aici, dulce-amarui.com . Nimeni nu poate trece nepăsător pe lângă posturile lui, ale ei.
Ce bărbat nu ar fi fericit să fie iubit de prietena mea, minunata, extraordinara mea prietenă? Ce copil nu ar fi norocos să vada ce mamă are? Cât de mult îl poate iubi? Dacă ar fi după mine, aş stabili valoarea oamenilor în funcţie de puterea lui de a iubi, de intensitate. Iar draga mea ar fi în top.
Un om… altfel. Un om care nu mai are loc în lume, în lumea asta… fiindcă e bun, e deştept. Sunt mândra că cunosc un aşa om… e naşa mea. Îmi amintesc de ea. Aşa cum e. Aşa a fost mereu. Mereu râdeam din nimic când era prin preajmă. Dacă mă durea capul zicea „stai liniştită, eşti gravidă” şi altele de gen.
Cea mai calmă persoană din lume, mereu ok. Nu cred că am vazut-o vreodată pesimistă. E raza mea de soare, sursa mea de încredere. Îmi încarcă bateriile. Cred că puţin îi pasă ei de asta. O doare în cot de toate! Doar e naşa mea.