V-am mai povestit (nu mai pun link-uri catre articole, oricum Google a-nceput sa ne ia la misto cu schimbarile de algoritm) despre inceputurile mele ca blogger insetat de castig usor, nu mai reiau povestea. Cert e ca bani au venit canci, dar s-a cracanat o oarecare pasiune pentru rontait cacat in on-line, adica pentru blogging.
Traficul a crescut odata cu trecerea timpului, pentru necunoscatori (da, inca sunt oameni care nu-s interesati de caracteristicile tehnice din spatele cuvintelor) trafic inseamna multimea adunata pentru a asista la festinul meu din on-line. Si uite asa au aflat toti prietenii, toate rudele, toti colegii de serviciu, Al-Qaeda, NASA, ONU, FBI, Guvernu’, USL-ul, primarul din Caracal, toata lumea, ca eu mi-am facut blog si ca sunt “mare” blogger sau bloggerul izdii…
Buuun, deci Dan Necsa e blogger! Curiozitatea, nicidecum talentul gargarei, i-a facut pe multi sa intre pe blog si sa vada ce, cum si cat rahat poate Dan Necsa sa haleasca. Dezinhibat din fire am cam tratat pe blog toate subiectele posibile si imposibile, iar atunci cand nu mi-a convenit ceva mi-am trantit aici parerea personala despre subiectul respectiv… Asta nu inseamna ca parerea mea e cea mai buna, d-aia e personala, poate fi subiectiva, ilogica uneori. Culmea e ca blogul asta reflecta perfect opiniile si ideile mele, adica in off-line am aceeasi parere si ce e si mai ciudat e ca nu ezit niciodata sa-mi spun parerea deranjand de foarte multe ori.
Unde vreau sa ajung?! Dupa fiecare discutie in contradictoriu, dupa fiecare petrecere, dupa fiecare iesire, dupa fiecare eveniment, in general, toti imi spun acelasi lucru
Vezi ce scrii pe blog!
sau
Ba sa nu te-apuci sa scrii ce-am zis…
E blogul o sperietoare?