Tanar, plin de viata, distractia iti curge prin vene, studentie, cluburi, multe domnisoare, bautura, fara grijai… Dintr-o data pui punct tuturor si te casatoresti… Nu pui punct tineretii si vietii, hai ca ati inteles, nu mai fiti carcotasi!
Ea, aleasa inimii… e unica, e speciala, e delicata, e iubitoare si intelegatoare, e…e sotia ta. Renunti fara sa te-mpotrivesti prea tare la placerile vietii de burlac si te sui in barca cu ea. Merita! Te-ai linistit, te-a linistit, dar nu te zbati, nici nu ti-ai propus sa lupti. E bine, iti place, totul e atat de linistitor…
Trece un an, trec doi, trec cinci, apare si un copil, apar doi, ea parca nu mai e atat de intelegatoare, nici tu nu mai esti atat de convins ca renuntarea la tambalaul ala fumos din studentie a fost chiar o alegere buna…Incep discutiile in contradictoriu, uneori chiar certuri, dar va-mpacati, va respectati reciproc si va iubiti… Apar neajunsuri, apar probleme nepravazute, apar certuri, dar va-mpacati, va respectati reciproc si va iubiti…Si uite asa ati ajuns la 60-70 de ani certandu-va si impacandu-va de zeci, poate chiar sute de ori, va respectati reciproc si va iubiti… Cum ati reusit? Ati stiut sa faceti compromisuri…
Nu de putine ori am auzit de cupluri care-si traiesc viata la intensitate maxima, el cu baietii intr-un club, ea cu fetele la un afterhour, el la munte, ea la mare… Iubirea dintre cei doi? Nemarginita, porumbeii neratand niciun moment de a-si etala sentimentele in public, la un moment dat intr-un mod chiar libidinos de dragoste perfecta… Eh, tanjiti dupa o astfel de relatie, asa-i? Trebuie sa recunosc si eu ca m-au incercat sentimente de invidie cand am auzit de astfel de cupluri…
Eh, trece un an, trei doi, cuplul perfect musteste de pasiune, trec trei ani, Cupidon inca n-a terminat munitia…STOP…cuplul perfect s-a despartit…
-Cum? Cei doi? Dar se iubeau! Aveau o relatie perfecta!
– Asa e, poate ca se iubeau, dar nu s-au respectat…